12 ani fără Jean Constantin

Pe 26 mai 2010, marele actor Jean Constantin era găsit fără viață , în apartamentul său de pe Bulevardul Ferdinand din Constanța, situat nu departe de Teatrul Fantasio, de către celebrl cântăreț Ionuț Galani, a cărui familie era ca un al doilea cămin pentru „Cornel” cum i se spunea marelui actor de către prieteni.

Jean Constantin s-a stins din cauza problemelor cardiace de care suferea. Soția sa, Elena Jean era plecată din Constanța, iar Ionuț Galani care vorbea zilnic cu maestrul a obervat că acesta nu răspundea la telefon în ultimele două zile.

Numele întreg al actorului ere Cornel Constantin Jean, Jean fiind numele său. Jean Constantin venise pe lume într-o familie greacă din Techirghiol la 21 august 1927. Pe mama sa o chema Caliopi, pe tată, Dumitru Jean.

Viața sa a fost o viață de roman. A crescut muncind alături de tatăl lui, arhitect care construia case inclusiv în București, ocupându-se și de organizarea de șantier. Apoi, când a venit războiul, Jean Constantin a fost hamal în port, unde l-a cunoscut pe Ilarion Ciobanu și el un autodidact în meseria de actor.

Jean Constantin a făcut armata la Orșova, când relația cu Tito era tensionată, la grăniceri. A fost apoi normator pe șantiere și în fabrici, unde a organizat brigăzi artistice.

Talentul lui Cornel Constantin Jean i-a adus încadrarea la Fantasio în Constanța și roluri de film. Stătea în podul Cazinoului, într-o cămăruță repartizată, până când a dat efectiv într-o dimineață peste un activist de partid care a decis să îi dea o casă.

Jean Constantin nu a avut niciodată studii de specialitate. Avea un talent imens în a imita hoții de buzunare, escrocii, turcii. Dumitru Galani, cel mai bun prieten al său, cadru medical își amintea cum senariștii scriau în dreptul său pe foile de pregătire a spectacolelor, Jean-se descurcă, fără nicio altă indicație scenică.

Jean glumea ca și Amza Pellea pe seama lui Ceaușescu. Întrebat de unde se „ia curentul”, Jean spunea „de la tablou”, Securiștii se mulțumeau să înghită momeala cu tabloul electric deși tabloul era altul, cel al lui Ceaușescu, prezent pretutindeni în spații oficiale, pentru că Jean arăta mereu în sus.

Jean Constantin a rămas celebru prin personajele Limbă, escrocul și hoțul de buzunare care îl ajută pe comisarul Moldovan interpretat de Sergiu Nicolaeascu și Ismail, bucătarul turc de pe „Speranța”. Personajul Patraulea din seria BD a fost la fel de savuros.

Se certa mereu cu Toma Caragiu, grec și el. Jean venea la filmări de la Constanța și trenul întârzia. „Paștele mamii lui de țigan, pe ăsta l-au luat că a furat din tren” clocotea nea Tomiță cu o falsă furie. Când apărea Jean, care mereu îi aducea cafea bună și țigări „originale” (Constanța era port internațional iar aceste produse erau valută forte pentru bucureșteni și nu numai) îi spunea: „Jenică, ești iertat”.

Ștefan Bănică era supărat că rolurile de escroc și hoț erau monopolizate de Jean, deși Bănică avea mai multe în comun cu etnia romă decât Jean.

Jean cumpăra flori de la florărese, uiminându-i pe prieteni, spunând: „era mama, mă!”. Alteori, aflat în spital, din cauza problemelor cu inima, a fost vizitat în salonul de control de către Ionuț Galani. Lângă el, în alt pat, o femeie de etnie romă. „Ionuț, salut-o mă pe soră-mea”. Altă dată, având mâna în ghips, i-a zis prietenului Dumitru Galani că nu a făcut bine bandajul de ghips, fiindcă era prea alb și îi dereglează „contrastul”.

Jean iubea petrecerile cu lăutari și dădea toți banii artiștilor. La un moment dat, nemaiavând bani, și-a scos puloverul l-a dat celor doi cântăreți, spunând: purtați-l pe rând”

Jean a trăit pentru teatru și film, dar mai presus de toate, a trăit pentru Cosntanța, pe care nu ar fi schimbat-o pe toată America.

Greu au trecut cei 12 ani de când Jean Constantin nu mai este printre noi. Poate treceam mai ușor prin crize cu el alături, uimindu-ne cu spontaneitatea poantelor și replicilor.

Lasă un comentariu