15 județe în România? De ce ideea Camerei de Comerț și Industrie a României este nefericită

Recenta idee de comasare a județelor astfel încât să rămână numai 15 (după modelul Curților de Apel care sunt 15), exprimată la o întrunire a CCIR nu este bună și nici constituțională.

În primul rând, CCIR are preocupări de natură economică, preocuparea de a media între stat și mediul privat în sfera comerțului și a industriei. Că vrea mediul privat 15 județe în loc de 41 și București, asta nu înseamnă că este și legal. Legiferarea în interesul unui grup mai mare sau mai mic este interzisă.

Oamenii de afaceri se gândesc la buzunarul lor, apoi la interesul statului, căruia cred că dacă i-au plătit taxe, asta e destul.

Din punct de vedere politic, 15 județe înseamnă un fel de 15 baroni locali puternici. Unele județe (în fapt microregiuni) vor fi mai slabe, altele mai puternice.

S-ar da apă la moară separatismului etnic, cu Târgu Mureș centru de județ extins.

Această idee este un pas spre federalizare. Știm că regele Carol II, în 1938, a organizat România în 10 ținuturi, ceea ce nu a fost deloc bine, accentuându-se criza care a dus la marile pierderi teritoriale din tragica vară a anului 1940. Rezidenții regali își exercitau o influență pe model regal, iar corupția și birocrația au crescut.

Este o inepție să spui că aparatul administrativ al Craiovei să zicem, ar putea prelua treaba altor câteva județe, pe lângă Dolj. Ce ar face oamenii din celelalte județe, care șți-ar pierde personalitatea juridică? Clar vor trebui clădiri, spații de adunare, consilii județene mai mari. Nu mai vorbim de schimbarea actelor, pentru firme, persoane fizice. Cheltuielie s-ar tripla, în caz că ar da cineva curs acestei fantezii de salon.

Criteriul economic este important, dar politica unui stat nu poate ține cont numai de profit așa cum vor cei din industrie și comerț.

Trebuie spus că solicitată în 2011-2012, regionalizarea României s-a pierdut pe drum fiindcă nu s-a ajuns la consensul necesar amendării Constituției din 1991, amendată ultima oară în 2003.

Lasă un comentariu