17 iunie 1910: zborul de la Cotroceni al lui Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu a fost un inginer și inventator român născut în Ardeal, lângă Orăștie. Format la Uzinele Opel din Imperiul German, Aurel Vlaicu, fecior din Binținți a încercat să vină la București, unde, cu banii obținuți de la tatăl lui care vânduse partea de pământ a feciorului lui mai mare, a încercat și a reușit să construiască primul avion de concepție sută la sută românească.

Dacă Traian Vuia zburase la Montesson la 18 martie 1906, pe o distanță mică, cu un avion care semăna cu un liliac, Aurel Vlaicu reușise mult mai mult.

Pe Dealul Cotrocenilor, la 17 iunie 1910, avionul a decolat, a zburat 50 metri în aer, la o înălțime de 3-4 m.

Aurel Vlaicu avea să afirme: : „Nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra maşina. Zburasem şi aceasta era principalul”.

Vuia reușise să zboare cam 100 m la o înălțime de 1, 5 m.

Aurel Vlaicu va reuși să cucerească multe trofee, în competiții internaționale cu avionul Vlaicu II, în 1912 numit Vlaicu I (cinci premii, un premiu I şi patru premii II, la mitingul aerian de la Aspen, în Austria). Avionul lui fusese asamblat la Arsenalul Armatei (Azi este Palatul Parlamentului acolo).

Aurel Vlaicu va muri în septembrie 1913, încercând să treacă Munții Carpați din Prahova, în Ardeal, cu Vlaicu II voind să facă o premieră națională.

În acele momente, lucra la Vlaicu III. Deși Octavian Goga și alți oameni politici și de cultură cereau ca Armata să comande avionul lui pentru producția de serie, intuind că avionul va avea un rol major în viitoarele confruntări militare, Guvernul a decis să cumpere avioane franceze de la producători gen Bleriot, avioane pe care Vlaicu le-a lăsat în urmă la competițiile la care a participat în 1912.

Asta este soarta, România are un talent extraodinar în a-și marginaliza elitele.

Lasă un comentariu