5 august 1895-moartea filosofului socialist Friedric Engels (1820-1895)

Friedric Engels a fost cu doi ani mai tânăr (născut la 28 noiembrie 1820) decât prietenul și tovarășul său de idei, Karl Marx (1818-1883) și i-a supraviețuit 12 ani. Deși pozele celor doi erau mereu puse cel puțin până în anii 50 în România alături de Lenin și Stalin, ca dușmani ai capitaliștilor și patronilor, Friedrich Engels s-a întâmplat să fie foarte bogat. Tatăl său, un industriaș prosper din sfera textilelor, de confesiune protestantă, avea afaceri inclusiv la Manchester, unde și-a trimis fiul ca să coordoneze fabrica de țesături din Marea Britanie.

Friedrich Engels nu s-a complăcut însă în categoria sa socială. A fost șocat de sărăcia muncitorilor din fabrica tatălui său la 1844. Vor urma doi ani de secetă și foamete cumplită deoarece cartoful și grâul nu s-au făcut, iar Marea Britanie s-a salvat importând grâu din Moldova, aflată atunci sub suzeranitate otomană.

Seceta cumplită din vestul Europei a accelerat declanșarea revouției de la 1848, de la Palermo până în Principatele Române, marcând sfârșitul regimului reacționar imaginat la 1814 de Klemens von Metternich.

La 1845, Engels l-a cunoscut pe Marx și amândoi au definitivat ceea ce s-a numit Manifestul Comunist publicat la 1848, în februarie, bazat pe analiza sărăciei muncitorilor englezi făcută la 1845 și pe lucrarea lui Engels, Principiile Comunismului, bine primită de sindicaliștii englezi. Englezii l-au exilat pe Engels care, alături de Marx a plecat în Belgia, apoi în Franța, pentru ca la 1848, Engels să se implice în revoluția germană de la 1848.

Engels și-a sprijinit prietenul a cărui familie era săracă. Astfel Marx a putut scrie și publica lucrarea ”Capitalul” la 1867.

Fotografie apărută în prestigioasa revistă Life: instantanee de la o manifestare comunistă din România. Engels este pe pancarta din centru, între „tovarășii! Marx și Lenin.

La 1870, Engels a revenit la Manchester apoi la Londra în 1870, implicându-se în actul managerial al afacerilor familiei pentru ca Marx să aibă cu ce trăi.

După moartea lui Marx, în 1883, Engels, timp de 12 ani până la 5 august 1895 când a decedat, a început să traducă operele lui Marx și să le popularizeze. Așa au ajuns în atenția socialiștilor ruși precum Lenin, Troțki, Buharin, Zinoviev, Kamenev, români, dr. Russel, Constantin Dobrogeanu Gherea și alții.

Lenin a venit cu viziunea sa asupra teoriilor lui Marx și Engels, viziune rămasă ca marxism-leninism. Totalitarismul stalinist a făcut ca mulți socialiști să considere că învățăturile lui Marx au fost pervertite de Lenin și au început să pună bazele marxianismului, cea mai cunoscută școală fiind „Școala de la Frankfurt” al cărei apogeu a fost la începutul anilor 30. Karl Popper sau Antonio Gramsci sunt două nume de filosofi cu vederi neomarxiste. Fascismul italian și nazismul german au determinat ca mulți neomarxiști să fugă în SUA, unde au avut mulți adepți mai ales pornind de la premisa că și ei erau persecutați de sovietici. Totuși, unii neormarxiști au ajuns agenți ai serviciilor sovietice infliltrați în emigrația albă, anti-bolșevică.

,

Lasă un comentariu