România anului 2025 se află, încă, captivă în hățișul unei birocrații sufocante. Dosare cu șină, ștampile, formulare redundante, semnături peste semnături – toate fac parte dintr-un mecanism administrativ greoi, care mai mult blochează decât sprijină cetățeanul.
Anii au trecut, guvernele s-au schimbat, dar esența aparatului birocratic a rămas aceeași: instituții lente, ineficiente, care funcționează mai degrabă pentru a-și justifica propria existență decât pentru a rezolva problemele societății.
În multe birouri ale administrației, angajați plătiți din bani publici își petrec orele de program cu ochii în telefon sau pe rețelele sociale, așteptând pauza de cafea. Expresia populară „taie frunze la câini” descrie perfect realitatea din spatele ușilor închise ale unor instituții. Nu toți funcționarii sunt așa – există și profesioniști dedicați – dar sistemul, în ansamblu, permite și tolerează incompetența.
Birocrația excesivă nu este doar o neplăcere. Ea are efecte directe: încetinește investițiile, alungă antreprenorii, blochează inițiativele și consumă resurse uriașe. În loc ca statul să fie un sprijin pentru cetățean și mediul de afaceri, devine adesea un obstacol.
Problema nu ține doar de legislație, ci și de mentalitate. De zeci de ani, posturile la stat au fost privite ca o zonă de confort, unde salariul vine oricum, indiferent de rezultate. Politizarea excesivă a făcut ca multe funcții să fie ocupate pe criterii de loialitate politică, nu de competență.
Dacă România vrea să se dezvolte cu adevărat, reforma administrației publice nu mai poate fi amânată. Este nevoie de digitalizare reală, evaluare periodică a angajaților, criterii clare de performanță și eliminarea posturilor inutile.
Altfel, vom rămâne prizonieri ai unui sistem în care mii de oameni sunt plătiți mai mult să încurce, să pună bețe-n roate, pe lângă tăiatul de frunze la câini, iar costul real este plătit de fiecare contribuabil.
