Brățările din aur cu pietre semiprețioase – bijuterii care datează din antichitate

Lumea noastră modernă de astăzi beneficiază mult de pe urma unei serii de inovații tehnologice care ne-au fost oferite pentru prima dată de vechii romani.  De la simple invenții precum sticla suflată și sistemele de canalizare subterane până la concepte majore în domeniul ingineriei civile și al calendarului roman.

Imperiul Roman a fost o asociație unică de popoare și locuri cum nu se mai văzuse niciodată în lumea mediteraneană.  Ceea ce fusese un mozaic de monarhii elenistice, de orașe-state independente și de triburi celtice s-au unit în mod miraculos într-o singură mare entitate.  La apogeul său, imperiul roman se întindea din Spania până în Siria și din Anglia până în Egipt. În anul 27 î.Hr., imperiul roman a fost înființat în mod oficial, cu titlul de „Augustus” acordat lui Octavian, conducătorului de atunci.  Din acel moment, împăratul a fost numit „Augustus”, moștenitorul său „Caesar”, iar soțiile imperiale au fost numite „Augusta”.

O mare parte din succesul imperiului roman poate fi atribuit protecției oferite de armata romană ”invincibilă”.  Multe tactici și arme au fost create pentru prima dată chiar de această forță militară masivă. Tehnologia și puterea armatei romane au fost gardianul principal al acestei mari societăți timp de aproximativ 500 de ani.

Roma antică a fost locul unde s-au născut multe dintre obiceiurile și lucrurile pe care le facem și le producem în ziua de astăzi.

În realitate, bijuteriile din Roma antică sunt unele dintre cele mai frumoase bijuterii din întreaga istorie, în special celebrele brățări din aur cu pietre semiprețioase. În cultura romană, au existat de-a lungul timpului unele tendințe evidente în modele lor, atât din bijuteriile etrusce, cât și din cele elenistice marcând unul dintre primele momente din istorie în care bijuteriile au fost împodobite cu multe pietresemiprețioase și pietre prețioase. Pietrele semiprețioase precum topazul, piatra lunii, opalul, tanzanitul și ametistul erau foarte populare în această epocă. Brățările din aur sau chiar bijuteriile romane în general, nu au fost întotdeauna împodobite cu pietre semiprețioase. De fapt, sticla a fost un material deosebit de popular pentru confecționarea bijuteriilor în perioada Romei antice.

O mare parte din viața romanilor era concentrată pe cucerirea altor națiuni pentru a-și construi imperiul. Influențele cuceririlor lor pot fi văzute în toată cultura lor precum obiceiurile, arhitectura sau chiar în designul bijuteriilor lor. Pe măsură ce designerii lor au preluat influențele pe care le văzuseră de-a lungul timpului, împreună cu creativitatea lor proprie, au ajuns să creeze unele modele extrem de unice, frumoase și extravagante. În general, romanilor le plăceau bijuteriile mari și atrăgătoare, precum brățările din aur cu pietre semiprețioase, care reușeau să atragă multe priviri.                                                                                               Imperiul Roman era vast și plin de diverse materiale și resurse prețioase, ceea ce a făcut posibilă producerea de bijuterii unice, frumoase și complexe. Rutele comerciale stabilite și contactul cu multe culturi diferite din Europa, Egipt, Africa de Nord și Marea Mediterană au permis romanilor să încorporeze aceste stiluri, modele și pietre semiprețioase în propriile lor modele de bijuterii. Bogăția lor incomparabilă cu bogăția altor civilizații le-a permis romanilor să producă bijuterii extrem de ostentative, încorporând pietre semiprețioase și pietre prețioase găsite în diferite zone ale imperiului lor. Acest lucru a dus la realizarea unor bijuterii grele, late și foarte colorate, folosind diamante prețioase, smaralde, rubine și safire și întreaga gamă de pietre semiprețioase, inclusiv granat, cristal, topaz, opal, perle și chiar chihlimbarul.                                                                                                                  Chihlimbarul a fost o piatră prețioasă preferată de romani, care au înființat „Drumul chihlimbarului” pentru a transporta pietrele prețioase de la Gdansk, care devenise centrul producției de chihlimbar, către orașele romane din Imperiul Roman. În timpul domniei împăratului Nero, o expediție la Marea Baltică a adus atât de mult chihlimbar încât o întreagă scenă pentru gladiatori a fost construită din acest tip de piatră semiprețioasă.

Lasă un comentariu