Fotografie de Leeloo The First pe Pexels.com
Există două tipuri de oameni în fața camerei: cei care par să aibă un contract nescris cu fotogenia și cei care, în momentul declanșatorului, intră în modul „mannequin challenge” fără să vrea. Dacă ai fost vreodată în situația în care cineva îți spune „hai, fii natural(ă)!” și tu, brusc, nu mai știi nici ce să faci cu mâinile, nici unde să te uiți, nici dacă e cazul să respiri – felicitări! Acest articol este pentru tine.
Ai simțit vreodată că unghiul tău perfect este o iluzie urbană? Sau că orice încercare de „poză relaxată” se transformă într-o interpretare involuntară de statuie greacă? Ei bine, nu ești singur(ă). Există o întreagă artă a pozatului, iar adevărul este că cei fără skill-uri native în domeniu se străduiesc să supraviețuiască acestui test al vieții moderne.
Astfel, hai să disecăm împreună această enigmă socială: de ce în poze arătăm uneori de parcă am fi fost luați prin surprindere de viața însăși și, mai important, ce putem face ca să evităm asta?
Cuprins:
1. „Ce fac cu mâinile? Și cu fața? Și cu picioarele?”– Când simplul act de a sta în picioare devine o dilemă existențială
2. „Mă simt ridicol, arăt ridicol?” – Despre cum anxietatea foto ne face să ne simțim ca niște roboți cu defecțiuni
3. „Zâmbet fals sau poker face?”– Un mic ghid de supraviețuire pentru expresii faciale care nu par scoase dintr-o caricatură
4. „Încercăm și alt unghi?” – Acel moment când fotograful are intenții bune, dar rezultatul îți dă coșmaruri
5. „Poza perfectă nu există, dar amintirile da” – Cum să accepți că pozele sunt despre bucuria din prezent, nu despre perfecțiune
1. „Ce fac cu mâinile? Și cu fața? Și cu picioarele?”– Când simplul act de a sta în picioare devine o dilemă existențială
Dacă există un moment în care începi să-ți pui întrebări existențiale despre propriul corp, acesta e clar atunci când cineva îți face o poză.
– „Mâinile? Împreunate? Lăsate moale pe lângă corp? O mână în buzunar? Dar am buzunare?”
– „Stau drept(ă)? Mă înclin puțin? Oare picioarele ar trebui să fie lipite, într-o poziție mai elegantă? Sau să par casual?”
– „Fața… trebuie să zâmbesc? Da, dar nu forțat. Oh, nu, acum arăt de parcă am băut trei cafele și nu mai dorm de trei nopți!”
Partea cea mai complicată este că, în timp ce te gândești intens la toate aceste aspecte, fotograful deja ți-a făcut două-trei poze și tu habar nu ai cum ai arătat în ele. Spoiler alert: exact cum te-ai temut.
Există însă o soluție simplă: mișcarea naturală. Nu te bloca într-o postură rigidă, încearcă să îți schimbi ușor poziția între cadre, ca și cum ai fi într-un mic dans improvizat. Așa, fotograful va avea șanse mai mari să surprindă un cadru autentic, iar tu nu vei părea că te-ai pierdut în spațiu.
2. „Mă simt ridicol, arăt ridicol?” – Despre cum anxietatea foto ne face să ne simțim ca niște roboți cu defecțiuni
Toată lumea are în grupul de prieteni măcar o persoană care pare că s-a născut pentru poze – oricând, oriunde, cu oricine. Un zâmbet subtil, o poziție calculată, unghiul perfect. Apoi ești tu, care te uiți pe laterale, stai crispat(ă) și ai acel zâmbet ușor forțat, de parcă ești în mijlocul unui interviu de angajare.
De ce se întâmplă asta? Pentru că ești conștient(ă) de tine însuți/însăți.
În realitate, majoritatea oamenilor nu te analizează atât de mult pe cât crezi tu. Suntem critici cu noi înșine într-un mod în care ceilalți pur și simplu nu sunt. Poți să-ți încerci norocul cu o metodă simplă: imaginează-ți că poza e doar un cadru dintr-un film, iar tu ești protagonistul(ă). Cum ai sta dacă ai fi filmat(ă) într-un moment complet natural? Bingo! Fix așa trebuie să pozezi.
3. „Zâmbet fals sau poker face?”– Un mic ghid de supraviețuire pentru expresii faciale care nu par scoase dintr-o caricatură
Zâmbetul este o adevărată capcană fotografică. Ori pare fals, ori prea exagerat, ori lipsește complet și te trezești cu un aer prea serios, de zici că tocmai ai citit un raport financiar deprimant.
Dacă îți e greu să menții un zâmbet natural, încearcă asta: înainte de a poza, gândește-te la ceva care chiar te face să zâmbești în mod real. O amintire amuzantă, o glumă proastă pe care ai auzit-o ieri, imaginea unui cățel care face ceva caraghios. Funcționează garantat.
Dacă nu vrei să zâmbești larg, optează pentru soft smile – un zâmbet subtil, doar ușor vizibil, care dă un aer relaxat fără să pară forțat.
4. „Încercăm și alt unghi?” – Acel moment când fotograful are intenții bune, dar rezultatul îți dă coșmaruri
„Hai, îți fac o poză de jos, să pari mai înalt(ă)!” Sună bine în teorie, dar în practică ai ajuns să arăți ca un personaj dintr-un desen animat distorsionat.
Problema cu pozele din unghiuri nefericite e că fotograful are intenții bune, dar rezultatul nu e întotdeauna cum te-ai imaginat. Soluția? Cere să vezi o previzualizare. Nu e nimic rău în a verifica poza și a propune mici ajustări înainte să fie prea târziu.
Și dacă tot suntem la capitolul „încercăm și alt unghi?”, poate ar fi un moment bun să te gândești dacă telefonul tău chiar face dreptate feței tale. Nu de alta, dar unele camere frontale sunt trădătoare. Noroc că există telefoane mobile de la Altex.ro, unde poți găsi un model care să îți scoată în evidență calitățile, nu să îți deformeze trăsăturile.
5. „Poza perfectă nu există, dar amintirile da” – Cum să accepți că pozele sunt despre bucuria din prezent, nu despre perfecțiune
Poți să ai cea mai bună postură, cel mai potrivit zâmbet și cel mai avantajos unghi, dar realitatea e că perfecțiunea în poze nu există.
Poza perfectă nu este cea în care arăți ca un model de copertă, ci aceea care îți amintește de momentul în care a fost făcută. Cea care surprinde un râs autentic, o privire complice, un gest natural.
Așa că, data viitoare când cineva îți face o poză, în loc să te stresezi că arăți ciudat, încearcă să te bucuri de clipă. Poate că zâmbetul tău nu va fi perfect, dar va fi real. Iar asta, în final, e tot ce contează.
