Cât de pregătiți suntem pentru aderarea la Euro și pentru săptămâna de 4 zile?

Ultimele trenduri în materie de analiză economică sunt despre trecerea noastră la Zona Euro și despre cum am putea munci patru zile pe săptămână.

Răspunsul meu la ambele este negativ.

La prima chestiune, deja rapoartele Comisiei Europene spun că suntem departe de stabilitatea prețurilor, stabilitatea cursului de schimb și a dobânzilor, de inflația mai mică cu 2,5% decât media europeană a ultimilor ani, pe scurt, criteriile de convergență impuse de Tratatul de la Maastricht de acum 30 de ani. Mai este o problemă, independența BNR care nu se încadrează în regulamentele Băncii Central Europene.

La a doua chestiune, problema este și mai gravă. Să adaugi 2 ore la ziua de 8 ore, este pentru angajat un efort. Cei ce vin cu astfel de idei pierd din vedere faptul că în marile orașe, cel puțin jumătate din forța de muncă este navetistă. Adică, sunt oameni care parcurg și 300 km până la locul de muncă și 300 înapoi, zilnic. Evident, dacă mergi cu trenul, faci 3 ore cel puțin. Dacă ești cu mașina, faci 2 ore și pentru 80 de km în absența unor drumuri express.

Așadar, dacă începi la ora 8 și termini la ora 18.00, vei ajunge acasă la ora 24. Iar ca să poți ajunge la ora 8.00 la lucru, te trezești la ora 04.00 dimineața. Să înțeleg că dacă mănânci dimineața pe drum, ai pachet de prânz, seara tot te apucă ora 01 până ajungi în pat. Deci, dormi 3 ore pe noapte.

O a doua chestiune este că marile fluxuri de producție nu pot fi oprite 3 zile. A crește weekend-ul cu o zi, înseamnă că dacă omul e chemat de acasă vineri, ca zi de weekend, va fi plătit dublu conform legii. Așadar, angajatorii vor plăti mai mult.

Practic, vor fi tot 40 de ore de muncă, numai că programul se va da peste cap. Când muncesc cei doi soți, copiii rămân cu bunicii sau cu bonele, ceea ce arată că un salariu se duce numai pe educația copilului/copiilor.

Să nu uităm că drumul spre și de la muncă este conform legii, timp petrecut la locul de muncă, din punct de vedere al legislației muncii, mai ales când vorbim de accidente de muncă.

Sigur cele două probleme vor fi în preocuparea multora, destul de mult timp de acum încolo.

Lasă un comentariu