Centenar Marin Preda: celebritatea creatorului noțiunii de „obsedant deceniu”

La 5 august 1922, Marin Preda vedea lumina zilei în Siliștea-Gumești în actualul județ Teleorman. Joița Preda, mama lui nu era căsătorită legal cu Tudor Călărașu, pentru ca ea să nu piardă indemnizația de văduvă de război.

Romanul Moromeții prezintă, cu digresiunile literare specifice ficțiunii combinate cu realitatea, familia Călărașu-Preda care a inspirat familia Moromeților.

Personal, aș alătura Moromeților Amintirile din Copilărie ale lui Creangă, pentru că Marin Preda descrie copilăria și viața țăranilor din Câmpia Română, în timp ce Creangă vorbește de țăranii de la munte ai Moldovei.

Aș mai așeza Moromeții alături de Ion și de Răscoala lui Liviu Rebreanu, de Desculț al altui teleormănean de geniu, Zaharia Stancu.

Marin Preda a rămas celebru prin crearea noțiunii de obsedant deceniu cu referire la perioada 1948-1958, a marilor răstunări sociale, cazanul în care s-a topit oțelul „lumii noi”, a „omului nou” sub regimul comunist.

Marin Preda ca și Creangă sau Caragiale (aș cita nuvela În Vreme de Război) au fost răzvrătiți contra sistemului politic deși Marin Preda a avut o carieră strălucită în comunism și o viață socială mult mai prosperă decât cea a copilăriei din anii interbelici.

Și totuși, Marin Preda, după ce a cucerit mințile elitei comuniste cu Moromeții I, care i-a adus Premiul de Stat, după ce a ajuns directorul Editurii Cartea Românească până la moartea sa fulgerătoare din mai 1980, învăluită în mister și generatoare a unei teorii a conspirației, a decis să spună adevărul despre „obsedantul deceniu”. Tânărul care în anii celui de Al Doilea Război Mondial circula iarna toată ziua cu tramvaiul de la Gara de Nord la Obor (aproximativ traseul troleibuzului 85 de azi) pentru că nu avea unde să stea și nu-și permitea decât acel abonament la tramvai care a ajuns scriitor premiat de conducerea comunistă, cu excursii în Vietnam, a încercat să evadeze din lumea comunistă prin scris. Citind proza lui William Faulkner, Marin Preda a vrut să arate abuzurile comuniste, mediul concentraționar, epurările din sânul comuniștilor, mergând până la tentativa de a-l reabilita literar cel puțin pe dictatorul Antonescu. S-a spus că Victor Petrini eroul din „Cel mai iubit dintre pământeni” ar fi fost imaginea filosofului Mircea Vulcănescu, un funcționar antisemit notoriu, servil regimului Antonescu. În „Delirul”, încercarea de reabilitare a lui Antonescu este evidentă. Să nu uităm că Nicolae Ceaușescu însuși ar fi dorit să facă asta la mijlocul anilor 80. Greu de înțeles de ce, pentru că Nicolae Ceaușescu era în închisoare în anii dictaturii antonesciene. Când Ceaușescu a spus că realismul socialist al anilor 50 trebuia reintrodus în anii 70-80, Marin Preda a amenințat cu sinuciderea. Evident, nu se știe dacă a fost reală povestea respectivă, dar un lucru este cert. Marin Preda, copilul bolnav de malarie din Câmpia Română a ajuns la o școală de învățători din Abrud, a venit în 1940, după Dictatul de la Viena, în București, la frații lui și a avut o existență zbuciumată material. Totuși, în anii 40, Marin Preda vine în contact cu oamenii de cultură interbelici, unii antisemiți, are slujbe mărunte de corector, publică sub pseudonim și chiar cu numele lui. I se prezice un viitor strălucit ca scriitor, Epoca comunistă îl adoptă, fiindcă avea dosar bun, fiu de văduvă de război, țăran sărac (cu pământ dar sărac că ăsta era paradoxul României Mari) dar el nu o acceptă necondiționat ca Zaharia Stancu de exemplu sau ca Mihai Beniuc sau Petre Ghelmez sau alți culturnici ai perioadei comuniste.

Repet, nu se cunosc mecanismele prin care Marin Preda vrea să reabiliteze perioada interbelică, după cum nu se știe nici de ce Nicolae Ceaușescu a copiat dictatura lui Carol al II-lea la capitolul naționalism. O posibilă explicație este că orice om, de orice condiție care îndură privațiuniu (iar Marin Preda le-a îndurat din plin) vrea să câștige bătălia cu epoca, cu sine însuși. Nu degeaba a creat noțiunea de „obsedat deceniu”, adică de perioadă în care totul era întors, valorile erau trecute la index justificat sau nu (nu toți cei care au fost închiși pentru legionarism, antisemitism, pro-nazism etc au fost în realitate așa, deși o bună parte dintre cei ajunși în Gulagul românesc au fost în poziții cheie politice, militare unde au persecutat evreii, comuniștii, adversarii politici, au aderat la cauza lui Hitler și Antonescu ).

La un secol de la nașterea sa, Marin Preda rămâne dacă nu „cel mai iubit dintre pământeni”, cel mai interesant scriitor român din toate timpurile, cel puțin, în opinia mea de pasionat de literatură.

Lasă un comentariu