Articulația genunchiului este una dintre cele mai afectate articulații atât în cazul activităților sportive, dar nu numai. Fiind una dintre cele mai utilizate articulații din organism, genunchiul este supus permanent diferitelor tipuri de mișcări și uzurii. Deși este o articulație complexă, cele mai frecvente structuri afectate sunt ligamentele și meniscul.
Cauzele leziunilor articulației genunchiului
Există o multitudine de factori care pot conduce la apariția leziunilor articulației genunchiului. Cel mai adesea, întinderile ligamentare, fisurile sau rupturile meniscului sunt cauzate de:
- mișcările bruște (oprirea neașteptată în timpul mersului sau alergării);
- schimbarea direcției de mișcare a articulației;
- efectuarea unor mișcări repetitive;
- realizarea unor mișcări nefiziologice sau menținerea unei posturi incorecte;
- suprasolicitarea articulației.
Alegerea tratamentului potrivit
Indiferent de tipul de leziune de la nivelul articulației, este necesar a respecta planul de tratament indicat de medicul ortoped. În lipsa acestuia, apar complicații și agravarea simptomelor.
Alegerea tratamentului optim diferă pentru fiecare pacient. Recomandarea unui tratament conservator sau chirurgical depinde de factori, precum:
- localizarea leziunii;
- tipul de leziune;
- dimensiune;
- severitate.
Tratamentul conservator (nechirurgical)
Tratamentul conservator este indicat în cazul unor leziuni de dimensiuni reduse sau pentru persoanele care nu efectuează o activitate fizică intensă. Spre exemplu, în cazul unui pacient cu ruptura menisc, dacă leziunea este situată în treimea exterioară a acestui cartilaj, cel mai probabil tratament recomandat de medic este cel nechirurgical. Această zonă este bine vascularizată și astfel, permite refacerea țesutului cartilaginos. De asemenea, dacă articulația este stabilă, pacientul este compliant și respectă indicațiile medicului chiar și o ruptură radială de menisc poate fi tratată conservator.
Leziunile ligamentare de dimensiuni reduse sunt tratate conservator. Atât în cazul acestora, dar și al rupturii de menisc, reluarea mobilității este stimulată prin intermediul kinetoterapiei și al fizioterapiei. Aceste forme de terapie contribuie la:
- reducerea durerii și a tumefacției;
- creșterea tonusului muscular;
- îmbunătățirea forței musculare.
Alte opțiuni terpeutice includ:
- administrarea analgezicelor, antiinflamatoarelor și miorelaxantelor;
- injecțiile intraarticulare (acid hialuronic, plasmă îmbogățită cu trombocite, cortizon);
- purtarea ortezei;
- aplicarea compreselor reci;
- repausul și evitarea activităților solicitante.
Tratamentul chirurgical
Situațiile în care este indicată intervenția chirurgicală pot fi:
- leziune de dimensiuni crescute;
- disconfort la efectuarea mișcărilor;
- persoană activă sau sportiv.
O ruptura de ligament de dimensiuni crescute poate reprezenta o recomandare pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale. Medicul ortoped efectuează o reconstrucție a ligamentului, ceea ce permite reluarea mobilității articulației și reducerea disconfortului și a durerii.
În cazul unei rupturi de menisc, abordarea chirurgicală este diferită în funcție de severitate, dimensiune și localizare. Spre exemplu, medicul chirurg poate aborda mai multe tehnici, printre care:
- meniscectomia parțială – îndepărtarea unei porțiuni a meniscului;
- meniscectomia totală – îndepărtarea totală a meniscului;
- sutura meniscului.
Este important de menționat că după orice intervenție chirurgicală urmează o perioadă de recuperare. De cele mai multe ori, aceasta cuprinde câteva ședințe de kinetoterapie și fizioterapie. Principalul rol al acestora este de a reda mobilitatea într-o perioadă de timp cât mai scurtă.
Optarea pentru tratamentul potrivit este o alegere pe care medicul o face în funcție de mai mulți factori, precum severitatea leziunii, vârsta pacientului și gradul de activitate al acestuia. Un tratament conservator este indicat în cazul leziunilor de dimensiuni reduse și de o gravitate mică. Bineînțeles, dacă după finalizarea acestuia, simptomele încă persistă, intervenția chirurgicală devine o opțiune. Însă, de cele mai multe ori este rezervată cazurilor severe. Pentru a afla ce metodă de tratament este cea mai potrivită pentru tine, consultă medicul ortoped.
Sursa foto: Freepik
