Medicina română mai săracă: celebrul medic Sylvia Hoișie, membră a echipei care a dezvoltat Polidin a decedat la aproape 95 de ani

Medicul Sylvia Hoișie a fost unul din marii cercetători ai medicinei românești. Echipa în care a lucrat a realizat medicamente umane: Polidin, Bronhodin, Aerodin, IBC 10, Orostim și veterinare: Zoodin.

Medicul Sylvia Hoișie a absolvit Facultatea de Medicină din Iași, Specializarea Igienă. După examenul de stat (licența), ea a fost repartizată de către Ministerul Sănătății la Institutul Cantacuzino din Iași, înființat în anul 1953,. Acesta era secţie a Institutului Cantacuzino din Bucureşti.

Pe site-ul institutului bucureștean a apărut următorul mesaj: „Născută la 24 iunie 1927, la Câmpulung-Moldovenesc, medicul cercetător Sylvia Hoișie rămâne în memoria noastră și în istoria medicinei românești drept inventatoarea Polidinului. Cunoscută drept «mama» acestui produs unic, marca Institutul Cantacuzino, doamna Sylvia Hoișie și-a dedicat mai bine de jumătate din viață activității de cercetare aplicată în domeniul sănătății publice din România

Fire deschisă, flexibilă, tenace și optimistă, încrezătoare, după 6 ani de muncă, alături de echipă, a reușit obținerea produsului propus, respectiv Polidinul. Munca de producţie a fost grea la început, pentru că nu exista aparatură şi se realiza fiolarea produsului doar manual. Apoi, în anii ’70 s-au folosit maşini de fiolat şi aparatură, astfel că, dacă la început se producea mai puţin, în anii 1998-2000, se produceau cam 15 milioane de fiole pe an”.

Medicul Sylvia Hoișie a fost de origine evreiască. Guvernul pro-nazist al dictatorului Antonescu a deportat-o în Transnistria, în 12 octombrie 1941, când abia împlinise 14 ani.

Pentru fanii criminalului de război Ion Antonescu și ai fascismului în general, citez aici o mostră din cruzimea de care au dat dovadă autoritățile românești în 1941, așa cum o rememora medicul Sylvia Hoișie: „Pe 12 octombrie (1941 n.a.) am plecat într-o căruță spre gara din Capu Satului, cu tot cu foarte bătrânii noștri bunici; bunica, oarbă de multă vreme, nu înțelegea deloc ce se întâmplă. De o parte și de alta a drumului concetățenii, mulți țărani veniți din împrejurimi, căci era duminică, ne urau entuziaști să mergem la moarte sigură.

În gară ne aștepta un tren cu vagoane de vite, în care nici nu se măturase prea bine, dar se turnase pe jos cu var. Am fost încărcați cam 50-60 de persoane în fiecare vagon; ni s-a dat câte o căldare cu apă și o pâine de om. Norocul nostru a fost că n-a fost închisă aerisirea vagoanelor – muream altfel cu toții și imediat.

După două zile am ajuns pe malul Nistrului, la Atachi. Peisajul era absolut dezolant – pereți murdari de case dărâmate, pe care erau scrise nume de oameni care fuseseră omorâți, și noroi, căci tocmai dăduse prima ninsoare. Aici am văzut cum poate înnebuni un om: celălalt farmacist al orașului a început deodată să urle, probabil din cauza coșmarului pe care îl trăia; a fost legat de un copac și împușcat.”

La 27 mai 2022, la aproape 81 de ani de la drama deportării din 1942, medicul Sylvia Hoișie va fi înmormântată în Cimitirul Evreiesc din Iași, la ora 11.

Lasă un comentariu