Spitalul și abatorul

Spitalul și abatorul au fost două noțiuni apropiate de multe ori în contexte absolut nefericite. În mod clar, nu putem considera că are cineva de gând să sacrifice oamenii în spital în mod intenționat. Spitalul ocrotește sănătatea, înfrînge boala, redă sănătatea total sau parțial.

Spitalul a fost promis de 32 de ani încoace. Local, județean sau regional, a fost mereu promis. Spitalul promis a demolat sau a ridicat la putere guverne. Nu dau nume de partide. Se știu care sumt.

Totuși, în actuala pandemie de Covid 19, a dispărut total noțiunea de infecție nosocomială. Cel puțin de pe hârtie. Morții de Covid nu sunt autopsiați. Unde nu există necropsie, cauza decesului este nesigură. Chiar dacă nesiguranța este de 5-10 %, ea există. Evident, lumea va vorbi, suspiciuni vor fi.

Oricât ar vrea Președintele României să spună că decesele de Covid sunt reale, îi dăm dreptate, Sunt reale. Dar dacă undeva un mort din cauza altei boli este trecut de Covid? Poate fi o situație posibilă?

Care este diferența dintre un mort de Covid și unul de insuficență respiratorie cauzată de gripă? La SJU Craiova. știm că s-au încurcat persoanele. Un om viu a fost declarat mort, iar cel mort apărea ca om viu. Sunt multe situații.

Spitalul nu este abator

Așadar, spitalul nu este și nu poate fi abator. Dar, dacă oamenii mor acolo rapid și morga se supraaglomerează, atunci oamenii fac asocieri nefericite. Morții de azi, de Covid, să mergem pe mâna autorităților, nu sunt numai ai actualului Guvern. Sunt ai tuturor deciziilor greșite din Sănătate. Ai tuturor celor 32 de ani de democrație.

Desigur, în 2015, s-a spus că are loc resetarea. Au trecut 6 ani de atunci. Tragedia de la Colectiv nu a crescut numărul de paturi pentru arși și mari arși.

Primele 3 valuri ale pandemiei nu au crescut numărul de paturi la ATI. Încă nu e timpul trecut să se depășească momentul.

În loc să îi anchetezi pe cei ce compară spitalul cu abatorul ca în beciurile Inchiziției medievale sau ca în subsolurile de pe Lubianka, caută, tu Guvern, să faci ceva. Caută soluții, vezi ce poți amenaja provizoriu cu destinație de spital sau măcar de secție ATI.

Dacă pacienții sting alarmele de incendiu în saloane și nu sunt atenționați și deranjați de nimeni cu nimic, tu ca manager de spital ajungi în ochii publicului șef de altceva, chiar și de abator, dacă ia ceva foc și mor oameni nevinovați arși.

E părerea lor. Cum poți să le-o schimbi? Și, sincer, într-o democrație, nu prea ai ce să îi faci publicului. Sperii ziariști, profesori, medici, îi ameninți cu etica, disciplina. Mai sunt și avocați pe lumea asta..

Spitalul schimbă destine

Mai sunt și instanțe de judecată. Statul a pierdut multe procese pentru că oamenii pe care îi pune în posturi de răspundere gândesc cu partea aceea pe care de obicei se stă pe scaun. Totuși, democrația nu e dictatură cum iarna nu e ca vara, ca să citez un clasic în viață. În mod clar, un om amenințat devine popular. Oamenii îi sar în apărare nu că îl știu, se tem că mâine poate fi rândul lor să fie amenințați.

Un preot german, în timpul ascensiunii nazismului în Germania, spunea niște cuvinte pe care le citez cu aproximație: „I-au luat pe comuniști. Nu am intervenit, nu eram comunist. I-au luat pe social-democrați. Nu eram. nu am intervenit. I-au luat pe evrei.

Nu eram, nu am intervenit. I-au luat pe opozanți. Nu făceam politică de niciun fel, nu am reacționat. M-au luat pe mine. Nu mai avea cine să intervină pentru mine”.

 Că oamenii mor intenționat sau neintenționat, oamenii mor. Culpa și premeditarea sunt diferite în ancheta penală în sensul pedepsei oferite făptuitorului, nu în sensul faptei. Un om ucis premeditat și un om ucis din culpă sunt doi oameni morți. Morții sunt morți și dacă sunt uciși din greșeală și dacă sunt uciși premeditat.

Spitalul și delictul de opinie

Un dictator al secolului XX , Iosif Stalin spunea niște vorbe îngrozitoare: „Dacă omori un om e o crimă, dacă omori un milion e statistică”. Crimele naziste și comuniste sunt prea proaspete în memorie ca să fie uitate. Așadar, drumul de la spital la abator este scurt pentru mulți oameni când ei văd ce se petrece. Mai sunt și agitatorii, iar opinia se cristalizează repede la supărare.

Un psiholog spunea o dată că un copil care e prins umblând pe ascuns la borcanul cu bomboane are o inteligență mai mare decât copilul care sparge câteva farfurii spunând că a avut intenția să o ajute pe mama lui la bucătărie.

Când la Lețcani dai 13 milioane euro pe spital și îl folosești doar pentru 10 pacienți maxim, este o problemă. Ai plătit să faci un spital care să salveze vieți din 3 județe nu din trei apartamente vecine.

Mai este și vorba aceea că drumul până la Iad este pavat numai cu bune intenții.

Lasă un comentariu