Tot mai multe victime ale drogurilor la marile festvaluri

Recenta informație că la SAGA Festival din București au murit doi tineri ca urmare a unei supradoze de stupefiante a fost interpretată diferit. Evident, știrea trebuie pusă cu rezervă în discuție până nu se știe exact ce s-a petrecut acolo. Au fost 2 morți, 15 tineri care au consumat droguri au ajuns la spital în stare gravă, s-au întocmit 49 dosare penale pentru consum/trafic de droguri. Așadar, autoritățile au salvat niște vieți, au pus în funcțiune mecanismele legii penale, dar asta oare este de ajuns?

Consumul de substanțe stupefiante interzise este unul periculos pentru statutul social al individului, pentru că își poate pierde libertatea dar și viața.

Știm că există mai multe substanțe cu efect stupefiant sau care dau dependență, unele interzise, altele nu, Sub genericul de droguri se ascund drogurile clasice, clasificate de Agenția Națională Antidrog, interzise la consum, la comercializare, etnobotanicele, unele se pot cumpăra, găsindu-se pe o listă autorizată, numai că folosirea lor inadecvată le face letale (de exemplu sărurile de baie pot fi relaxante pentru scopul lor inițial, de pus în apa din cadă, dar letale dacă sunt fumate alături de tutun de exemplu sau simple în foiță de țigară).

Tinerii aleg și combinații care mai de care mai ucigătoare. Sunt cunoscute cazurile de calmante de uz medical care în combinație cu alcoolul dau efect de stupefiante. Adică, diazepamul în combinație cu vodka dă un efect stupefiant ca drogurile. Au fost cunoscute cazurile de injectare a calmantelor pentru cai (care se puteau lua de la veterinari cu o rețetă banală), care folosite de oameni puteau da efecte halucinogene.

Cocaina, opiul, heroina, marijuana, hașișul, ketamina sunt droguri periculoase, recunoscute ca atare, sunt obiect de trafic, iar traficanții, dealerii și consumatorii își riscă libertatea și chiar viața. Un consumator este infractor prin simpla deținere de droguri, Numai că, pentru a le consuma, el trebuie să le și distribuie, adică să devină dealer, pentru că nu tot timpul are bani să cumpere, iar activitatea de dealer îi oferă discount-uri. Dealerii aleg consumatorii-dealeri după ce îi studiază, după ce află că stau bine social, că au o oarecare imunitate (au fost cazuri de cadre militare, de ordine publică prinse ca dealeri, unii fiind și comsumatori, copii de politicieni și funcționari cu sau fără statut special). Traficanții de droguri, culmea, evită consumul și caută să își țină familia departe de această lume.

România nu mai este de mult o țară de tranzit pentru droguri, este o țară de consum.

Festivalurile au fost promovate masiv și se spune că aduc bani la comunități locale. Forțele de ordine nu s-au pregătit pentru asta, sunt subdimensionate în teren și pentru viața de zi cu zi nu doar pentru festivaluri. Șansa ca un dealer sau consumator să fie prins la un festival este practic nulă. Îți trebuie forțe suplimentare, îți trebuie oameni care să lucreze sub acoperire, care să știe să gestioneze corect o situație.

Nimeni nu știe câți dependenți sunt în România, câți fac tratament dar încă mai consumă, câți s-au lăsat, câți s-au reapucat, câți vor să facă recuperare.

Consumatorul de droguri este o victimă socială, nu un parazit. Poate a fost slab când a ales drumul acesta, nu a știut ce a ales, dar nici nu a fost ajutat. O dată intrat în acest carusel mortal, consumator-dealer, cu greu mai poate ieși. A apela la medici și autoritățile de ordine înseamnă cazier. În plus, sunt parlamentari inconștienți care vor legalizarea marijuanei, deși se știe că ea poate declanșa schizofrenia și paranoia la unii consumatori.

Cafeaua, țigara, alcoolul sunt substanțe care dau o dependență de la moderat la major, sunt așa-zise „dependențe sociale”. Nu toți oamenii manifestă dependență. Poți bea o bere azi și mai bei peste o lună. Sau ai băut vara și mai bei primăvara viitoare. La fel, poți fuma o țigară obișnuită cumpărată din comerț și poate mai fumezi una peste o lună, o săptămână, ori a doua zi. Când alegi însă să nu mai cumperi pâine ca să ai de țigări, este deja o dependență. Așa poți bea azi o cafea și altă dată mai târziu. Dar dacă vezi că nu poți face nimic dacă nu începi ziua cu o cafea, este o posibilă dependență de cofeină.

Drogurile, fie ele și ușoare sunt calamități sociale, nu simple dependențe precum cafeaua sau țigara. Alcoolul este undeva la mijloc între cafea, tutun pe de o parte și droguri pe de altă parte.

Ca să devii dependent de alcool, îți trebuie să consumi zilnic, în cantități apreciabile și mult timp. La tutun, cafea și alcool, te poți opri. Ele atacă într-o mai mică măsură sistemul nervos. Tutunul lovește plămânii, alcoolul afectează ficatul iar cafeaua influențează funcționarea cardiacă.

Drogurile lovesc exact sistemul nervos, pe care țigara, alcoolul și cafeaua în cantități mici nu îl afectează. Drogurile oferă stimuli extremi, organismul se adaptează încercând să păstreze imunitatea, este influențat de stimuli externi, iar stimulii interni activați necesită repetarea experienței. Asta înseamnă dependența, organismul nu mai poate funcționa norma în absența stimulării externe.

Și medicamentele obișnuite fie dau dependență fie au contraindicații și efecte adverse. Uneori vindeci o boală, o limitezi, dar creezi premisele unei alte boli. Mulți oameni și-au stricat ficatul cu medicamente tari luate pentru o altă boală.

Revenim la lumea festivalelor. Moda „flower-power” a anilor 60, moda „hippie” au intrat în folclorul urban. Cei care practică yoga, alte forme străine spiritului european vin în contact cu drogurile.

Mircea Eliade în SUA, în anii 60 crease o isterie printre hippioți care veneau la cursurile lui numai ca să audă ce experiențe a avut cu drogurile în ashram-urile din Hymalaya. Faptul că în România era criticat pentru că fusese adept și promovase Mișcarea Legionară, fusese diplomat al regimului antonescian la Londra și Lisabona (atașat cultural și de presă al Legației României la Londra și a celei din Lisabona) îl făcea pasibil de închisoare (din 1940, până în 1944 a avut posturi diplomatice).

Ori, americanii nu mai știau cum să stăvilească în era Nixon efectele mișcării flower-power și i-au dat de înțeles lui Eliade că îi iartă trecutul legionar, ușor antisemit dar dacă subminează autoritatea SUA (în Franța, Eliade nu a putut să evolueze ca universitar din cauza trecutului său, la începutul anilor 50), poate ușor să ajungă în România unde nu l-ar fi așteptat o viață ușoară.

Așadar Mircea Eliade a înțeles că nu trebuia să repete în SUA cu hippioții, situația relației controversate cu legionarii și nu a devenit un guru în America anilor 60-70.

Deci, de ce mor tinerii la festivaluri din cauza abuzurilor de droguri? Ei au acces la informații despre pericolul droguriloe mult mai multe decât avea generația mea (evident că au și mai multă deschidere spre situații de contact și consum mai multe decât generația mea). Educația este un drept pe care ei îl consideră complementar îl simt totuși ca pe o îngrădire fiindcă se manifestă un conflict între generații mai intens decât acum 20-25 de ani.

Familiile de azi aleargă mult mai mult după drepturi sociale, pentru salarii și suplinesc insuficient lipsa afecțiunii, a petrecerii timpului împreună , prin bani și acces la tehnologie, la modă. Tinerii vulnerabili sunt atrași de găști pentru că au bani, iar cei din găști le vând iluzia respectului ca membri într-o gașcă. Evident, o dată prinși acolo, cred că dacă fac și ei o „aroganță” că sparg un geam sau fură din hypermarket, devin cineva. Uneori, o astfel de experiență îi duce la Poliție unde coerciția nu e dublată de educație. Apoi, o dată pătați la cazier, societatea tinde să îi excludă și de aceea se îndreaptă spre a deveni fani de formații, echipe sportive, actori, intrând într-un gest de mimesis de imitație din care mulți ies foarte rău.

Consider că înainte de a critica moartea unor tineri din cauza drogurilor, trebuie să ne întrebăm: unde era societatea când mulți tineri care au ajuns să eșueze aveau nevoie de ajutor? Pentru unii, încă nu este prea târziu să se salveze..pentru cei morți la Saga Festival, nu se mai poate face nimic…

Poate că tot ce s-a petrecut la SAGA Festival va genera un nou comportament social și o nouă reacție a societății și autorităților. La anul, sau dacă în curând s-ar mai petrece ceva similar, este clar că undeva, ceva nu merge bine.

Lasă un comentariu