Victoria cu Finlanda sau șoarecele, pisica și bobul de strugure

Îmi aduc aminte când profesorii noștri ne spuneau că după un succes de etapă nu e bine să ne împăunăm. Spuneau să ne gândim că suntem un șoarece care după ce a mâncat un bob de strugure mare are chef să se ia la trântă cu pisica.

Vitejii noștri comentatori au văzut în victoria cu Finlanda un soi de revoluție în fotbal. Repet, nu m-am uitat la meci, ci doar la livescore. Nu mă mai uit la fotbal de 20 de ani și nici nu am de gând să o fac prea curând.

Mai bine văd un film istoric documentar sau citesc o carte bună în cele 100 de minte și ceva ale unui meci, cu tot cu pauze.

Au uitat vitejii noștri care visează la puncte ca vrabia la mălai că ai noștri au ratat 11 metri? Că au jucat ultimele minute ca la handbal, încercând să plimbe mingea, de teamă să nu scape finlandezii pe contraatac? Măcar a fost bine și așa.

Măi, stimaților comentatori, măi oameni buni, asta a fost o gură de oxigem dar total insignifiantă pentru ce avem nevoie. Ne trebuie constanță, inspirație, strategie, ca să sperăm ca o calificare la un European în 2024 sau la Mondialul din 2026.

Și dacă ajungem acolo, prin absurd, ne-o furăm din faza grupelor? Ne scoate Albania? Nu trebuie să dramatizăm o înfrângere, sunt eu mai așa cu standarde mai înalte, adică recunosc, sunt paralel cu fotbalul și ca analiză tehnică și ca om care s-a dus la „miuțe” în copilărie și adolescență, în curtea școlii, dar am pretenții de la cei care se pretind fotbaliști.

Victoria cu Finlanda a fost o picătură de vin într-un pahar cu apă. Adică insignifiantă. Ne lăudăm că nu ne bate Finlanda. Bun, dar ați văzut ce investește Finlanda în sporturi? Asta e, fotbalul la ei merge și nu prea, dar au automobilism, hockei pe gheață, tir, ski… au destule sporturi care le aduc kilograme de aur și argint în medalii…

Noi, mă mir că nu au ajuns să dea nume de străzi sau să facă statui celor 11 din meciul cu Finlanda. Uimitor cât de repede s-au uitat eșecurile cu Bosnia și Muntenegru… Vine iar Muntenegru…. ce facem? Hai să zicem că facem egal sau câștigăm Și dacă pierdem, asta e, eu unul nu îmi fac speranțe în victorie diseară. E normal să ne bucurăm de egal, victorie, dar e bine să vedem ce progres am făcut. Aș vrea să aud că la un meci, am avut ghinion. Adică am jucat de la egal la egal și am pierdut din cauză că au fost ăilalți mai inspirați. M-aș bucura mai mult decât dacă am câștiga așa „la mămăligă” precum în Finlanda.

Țin minte dramatismul cu Suedia din 1994… Păi înfrângerea aceea a fost cât 10 victorii atunci… Atunci a fost ghinion. E normal în fotbal. Dar am văzut și regalurile cu Columbia, 1994, 1998, două mondialuri la rând, cele cu Argentina din 1990 și 1994…. Ăla fotbal… Așa cu Finlanda? O fază, noroc, gol și după aceea, iar cu fundul în poarta noastră…

Succes, tricolorilor! Haideți să ne faceți să ne uităm la voi din nou!

Lasă un comentariu